SUMARAcțiunea are loc în timpul primului an de domnie a lui Mihnea cel Rău, urmaşul lui Radu cel Mare, voievod care a domnit între anii 1508-1510. Mihnea-Vodă, care are gânduri mărețe de îmbogăţire, vrea cu orice preţ averea boierilor Craioveşti pe care îi pizmuieşte amarnic pentru că sunt cei mai puternici şi bogaţi oameni din Ţara Românească. Ar vrea să-i ucidă, dar nu are nici un temei pentru a o face făţiş şi pentru a le lua averea şi, de altfel, se teme să o facă pe faţă pentru că poporul îi iubeşte prea mult şi pentru că au o putere politică şi militară destul de mare, mult mai mare decât a lui. Intriga se desfăşoară pe două planuri. Primul plan este legat de încercările lui Mihnea Vodă de a le face de petrecanie Craioveştilor, iar celălalt este legat de încercările Craioveştilor de a obţine cât mai multe alianțe în celelalte două ţări româeşti – Moldova şi Transilvania. Ei încearcă astfel să fie mereu la curent atât cu informaţiile privind cele două țări, cât şi cu informațiile legate de propria lor ţară. Pentru a crea un sistem de informaţii eficient, după sistemul obişnuit al vremii, fratele mijlociu Staicu s-a logodit deja cu fiica unui boier din Moldova, iar în decursul acţiunii prezentate în această piesă, fratele cel mare, Pătru, se căsătoreşte cu fiica unui nobil transilvănean, Iulia. De-a lungul piesei, sunt puse în evidenţă planurile lui Mihnea, planuri care eşuează de fiecare dată. Fiecărui personaj principal este prezentat detaliat, dar caracterul fiecăruia este dezvăluit și în timpul acțiunii. Se pune accentul pe felul vesel de-a fi al lui Ioan, care se găsește permanent în antiteză cu seriozitatea fratelui său Pătru, care lasă impresia că resimte întreaga povară a lumii pe umerii săi. Piesa scoate la lumină şi personalitatea Iuliei, care se dezvăluie a fi o femeie puternică, care ar fi greu sau imposibil de supus. Alături de intrigile din prin plan, menţionate deja, se dezvoltă povestea dintre Pătru şi Iulia, care începe destul de furtunos, pentru a se încheia cu un soi de armistiţiu. Scenariul reprezintă o înlănţuire coerentă a imaginilor, indicaţiilor scenice şi regizorale ce ar putea crea imaginea de final care poate capta atenţia şi imaginaţia privitorului, făcându-l să trăiască aproape real momentele istorisirii. Ar trebui menționat că punctul de pornire al piesei este bine ancorat în realitatea istorică. PERSONAJE PRINCIPALEFraţii Craioveşti: Pătru – fratele mai mare, treizeci de ani, înalt, bine făcut, părul castaniu închis cu reflexe negre, ochii căprui închis, în cea mai mare parte a timpului serios şi încruntat. Staicu – fratele mijlociu – cu un an mai mic decât Pătru. Cu un cap mai mic decât el, blond-şaten. Un tânăr cumpătat cu oarecare înclinaţie spre voioşie. Ioan – fratele cel mai mic; douăzeci și unu de ani, seamănă la colorit şi constituţie cu Pătru; mereu pus pe şotii şi mucalit. Tatăl (boierul Craiovescu) – fiul cel mare îi seamănă bine la constituţie. Are părul sur. Mama (Maria) - mică de înălţime, de vârstă medie. Are părul prins într-un coc bogat şi blond, uşor sur. Iulia – de înălţime medie, în vârstă de șaptesprezece ani. Părul îi este lung și roşcat iar ochii săi sunt verzi. Este o tânără mlădie şi graţioasă, dar băieţoasă atunci când simte că este cazul. Mihnea-Vodă – de vârstă medie. Faţa îi este buhăită din cauza prea multor pahare de vin pe care le adoră, iar de aceea este și pântecos. Este un bărbat înalt cu părul castaniu. Florea – mâna dreaptă a lui vodă, un bărbat de 50 ani, mic de înălţime. Părul castaniu, suplu, ochi căprui. ACTUL IEste o zi de început de primăvară. Vremea este destul de rece, iar de aceea se pot vedea aburii ieşind din gurile oamenilor. Este o zi de târg în Argeş cu zgomotele sale specifice. Într-o parte, lumea este adunată să caşte gura la bufoneriile unui pierde-vară. În plan îndepărtat, câteva femei cu catrinţe înflorate şi basmale legate sub bărbie meliţesc zgomotos lângă o tarabă cu linguri şi sucitoare. Bărbatul din spatele tarabei are un zâmbet de parcă l-ar durea dinţii. O mândruţă cu un flăcău se sărută de mama focului după un copac gros. Printre sărutări, ea aruncă ocheade în toate părţile pe furiş să vadă dacă nu sunt cumva văzuţi de careva. Un câine slăbănog şi jerpelit dă târcoale unei tarabe cu carne friptă şi afumături. Doi prunci se hârjonesc pe coasta unui deal pe latura dreaptă a târgului scoţând chiote de bucurie. Pătru şi Ioan Craiovescu vin călare din partea stângă. Caii lor poartă fiecare câte un samar. Pătru se apropie de treizeci de ani. Ioan abia de a împlinit douăzeci. Cei doi fraţi sunt aproape la fel de înalţi. Amândoi au părul de culoare închisă şi ochii caprui închis. Părul le ajunge până la umeri. Pătru are o mustaţă bogată. Poartă haine de culoare cafenie, iar hainele îi sunt bine închise în ciuda vremii calde. Amândoi au spade şi pistoale la brâu. Ambii și-au ascuns câte un cuţit în cizma dreaptă. Bărbații stau mândri în şa şi zâmbesc când dau cu ochii de cei doi tineri care se sărută după copac. Pătru ridică o sprânceană ironic către fată. Pătru şi Ioan pătrund printre tarabe şi printre mărfurile întinse pe iarbă ici colea, dar nici unul dintre ei nu dă nici o atenţie la tarabe. Cei doi se îndreaptă spre un cioban scurt şi îndesat cu părul cenuşiu zbârlit. Ciobanul este un bărbat în puterea vârstei. Pătru îi aruncă o privire scurtă ciobanului, iar apoi Ioan îi aruncă în silă omului câţiva gologani pe care-i scoate dintr-o pungă de la brâu. Pătru îi face semn ciobanului cu capul spre brânza învelită în cârpe de pe tarabă. Ciobanul se apleacă umil şi ritmic în faţa lui Pătru. Ciobanul: Da, boiarule, imediat boiarule! Se repede apoi să le dea o bucată de brânză frumos învelită. Pătru ia brânza învelită şi o pune în samarul pe care l-a prins de şa. Dă din cap către cioban şi fără o vorbă îşi întoarce calul şi o porneşte înapoi în direcția de unde a venit, urmat de fratele său. Cei doi bărbați ies în câmp deschis și de acolo o pornesc la galop. Ioan fluieră vesel de parcă nu ar avea nici un fel de grijă. Amândoi se îndreaptă călare spre un mic izvor unde alți patru bărbaţi stau pe iarbă cu ochii pe cărare. Toţi patru sunt bine făcuţi şi voinici. Trei sunt în jur de treizeci de ani. Unul este mai vârstnic şi are o barbă sură şi deasă. Toi poartă haine cafenii ca şi cei doi fraţi şi sunt bine înarmaţi. Bărbatul cu barba sură (privind spre Pătru): Aţi luat? Pătru: Am luat! Pătru şi Ioan coboară de pe cai. Pătru caută în bocceaua de pe cal şi scoate basmaua în care e învelită brânza. Pătru desface basmaua şi un bilet cade dinăuntru. Sub basma se mai găsește o cârpă groasă în care este, de fapt, învelită brânza. Bărbatul cu barbă sură ia biletul şi i-l înmânează lui Pătru care îl citeşte. În același timp, Ioan desface tacticos brânza şi o gustă. Ioan: Buna brânză are brăneanul! Bărbosul: Dă să văd! Ia și el o bucată de brânză şi se apucă să mestece. Petre (pune biletul în buzunarul de la haină): Pe cai! Trebuie să plecăm. Mâncaţi brânza mai târziu! Ceilalţi mormăie, iar Pătru se încruntă la ei. Bărbații se ridică repede şi sar pe cai. ACTUL IISe vede interiorul unei păduri destul de dese. Doisprezece inși se ascund pe după copaci și pândesc intrarea în pădure. Cinci dintre ei stau atârnați prin copaci.
Toți doisprezece poartă basmale pe față, în așa fel încât să nu li se vadă decât ochii. Părul le este acoperit de pălării largi. Apar Pătru, Ioan și oamenii lor, care tocmai pătrund în pădure. Înainte să apară se aude doar galopul cailor și ciripitul unor păsări undeva în fundal. Unul dintre cei ascunși, un bărbat roșcovan, cu ochii verzi, fluieră scurt și face un semn hotărât cu mâna, de sus în jos. Șapte dintre cei ascunși sar în calea celor șase bărbați, iar cei cinci sar din copaci în spatele celor de pe cai. Doi ratează. Ceilalți trei reușesc să îi doboare de pe cai pe bărbos și pe doi dintre ceilalți oameni ai lui Pătru. Începe bătălia între cele două grupuri și se aud lovituri îndesate. Se scot săbiile de la brâu. Roșcovanul reușește să-l tragă pe Ioan de pe cal și se pregătește să-i înfigă sabia în piept, dar Pătru sare de pe cal în ajutorul fratelui său. Pătru îl omoară pe roșcovan cu o lovitură precisă în zona jugularei, dar o mișcare vine din lateral. Sabia îl lovește pe Pătru în partea stângă, puțin mai sus de inimă, înspre claviculă. Nu se vede cine l-a lovit. Se vede doar mâna cu sabia. Pătru icnește scurt, dar până la urmă reușește să pareze lovitura, iar acum se luptă cu atacatorul său. După câteva şchifuiri cu sabia, în ciuda grimasei de pe față care-i dezvăluie efortul și durerea, reușește să-și ucidă oponentul. Acesta cade la pământ cu un sunet surd. Bărbosul lucrează în tăcere, dar temeinic, și reușește să doboare trei adversari fără prea mult efort. Ioan, după ce-i aruncă o privire fratelui său pentru a se convinge că se află încă în picioare, se luptă cu unul dintre adversari și îl doboară. Într-un final, toți dușmanii sunt puși la pământ, iar privirea lui Pătru trece de la unul la altul. După câteva clipe, Pătru se lasă să alunece ușor la pământ ca și cum ar fi dorit să se odihnească un pic. Haina îi este sfâșiată și plină de sânge, ca și cămașa de dedesubt.
0 Comments
Leave a Reply. |
Categories
All
ArchivesThis website uses marketing and tracking technologies. Opting out of this will opt you out of all cookies, except for those needed to run the website. Note that some products may not work as well without tracking cookies. Opt Out of Cookies |