PARTEA 1Zăpada trosni sub tălpile de cauciuc al unor ghete, sunetul anunțând sosirea cuiva de după colț. Destul de curând, un cuplu de tineri, înlănțuiți unul de celălalt, păși pe strada prost luminată.
Bărbatul în jur de vreo treizeci de ani șoptea nimicuri dulci în urechile fetei, iar aceasta chicotea, flatată. Roșeața din obraji i se accentuă, iar ea își ridică ochii spre chipul lui pentru o clipă. După aceea, își ascunse fața în gulerul hainei lui, chicotind și mai mult. Un surâs ironic, dar trist, se ridică în colțul buzelor bărbatului. Nu era el prea sigur că făcuse o alegere bună pentru a-și petrece acea seară. Dar, în fond, deja investise destui bani în acea întâlnire, așa că decise să nu abandoneze cursa înainte de a fi marcat. Își aplecă fața peste cea a însoțitoarei sale, iar buzele lui îi găsiră gura rece. Nu îi păsă însă de aceasta. Nu se îndoia defel că ar fi fost capabil să o încălzească pe femeie curând dacă ar fi fost destul de convingător. Bărbatul își adânci sărutul fără să se oprească în loc. Tânăra femeie se întinse și se prinse de reverele hainei sale pentru a nu cădea pe trotuar. Brusc, bărbatul se împiedică de ceva în calea sa. Cu un icnet, țopăi înainte, luând și fata cu el. Abia reuși să își regăsească echilibrul, iar mai apoi, în ultima secundă o trase și pe femeie după el pentru a o îndrepta. Cel puțin chicotelile încetaseră, se gândi el cu amărăciune când observă că însoțitoarea sa nu se pute opri din gâfâit, fiind încă în șoc. — Ce s-a întâmplat, Brian? întrebă ea, apăsându-și mâna mică pe pieptul generos. — Să fiu al naibii dacă știu, îi răspunse bărbatul, iar o încruntare îi apăru între sprâncene. Cu întârziere, se gândi și el să se uite în spate pentru a vedea ce l-a determinat să își piardă echilibrul. O gheată singuratică zăcea pe caldarâm, doar parțial acoperită de zăpadă. Dând peste ea, Brian scuturase ceva din pudra albă. Bărbatul își strânse buzele într-un surâs uluit. — M-am împiedicat în chestia aceea de acolo, îi arătă el, aplecându-și capul spre obiectul vinovat care se găsea în mijlocul drumului. — Cine ar lăsa o gheată în drum? se miră tânăra femeie. Brian o privi de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată. El spera ca femeia să nu aștepte vreun răspuns din partea lui. În fond, nimeni nu îi ceruse lui opinia înainte de a lăsa gheata aceea acolo. În ciuda acelei speranțe a sa, el observă în ochii ei că femeia se aștepta ca el să o lumineze în acea privință. Bărbatul își scutură capul ușor. Asta și merita dacă se gândea să vâneze pe teritoriul unei generații atât de departe în urma generației sale. — Hai să o luăm din loc, sugeră Brian. Probabil că ești deja înghețată, ghici el. Nu îi păsa lui prea mult de cat de bine îi era tinerei. Cu toate acestea, Brian își făcea griji pentru sănătatea sa mentală. Bărbatul simțea cu tărie că întâlnirea lor a atins de mult data de expirare. Nu mai părea prea important să ajungă să o aibă în pat pe acea femeie. El se temea că aceasta i-ar pune Dumnezeu știe ce întrebare idioată exact în momentul culminant, astfel distrugându-i orice stare de bine. Femeia țopăi spre el, provocând o altă clătinare a capului din partea lui Brian. Bărbatul se jură în gând să fie mai atent atunci când agăța femei în baruri. Femeia își petrecu brațul în jurul brațului lui și chicoti din nou. Acel sunet începuse să îl calce pe nervi, iar Brian scrâșni din dinți. Ar fi trebuit să vadă ce urma să se întâmple. Dar, în fond, nivelul zgomotului din bar îi astupase urechile și el nu își dăduse seama cât de înnebunitor era sunetul pe care îl scotea femeia. Brian se simți ușurat știind că, în curând, vor ajunge la locuința ei și acolo va putea să se descotorosească de ea, în sfârșit. Agățând-o în pub îi stricase planurile pentru acea noapte, dar el, unul, se putea adapta rapid conjuncturii. Va petrece, pur și simplu, o bună parte a nopții în fața televizorului și va spera că va avea mai mult noroc noaptea următoare. Femeia ciripea alături de el, agățându-se de el, chicotind când și când, și aplecându-se către el ori de câte ori avea senzația că atenția lui era în altă parte. Brian strânse din dinți, hotărât să supraviețuiască până ce vor ajunge la ea acasă, iar în tot acel timp, gândurile sale cutreierau cărări mai plăcute. Bărbatul făcea eforturi mari să nu înregistreze nici unul din cuvintele femeii. După câțiva pași, femeia își încleștă degetele pe brațul său și se aplecă spre el din nou. — Știi, spuse ea pe un ton seducător, cred că ne vom distra de minune în seara aceasta. Inima lui Brian se chirci, iar bărbatul decise să o informeze că el nu va urca cu ea în apartamentul ei atunci când vor ajunge la rezidenta sa. Deschise gura să pronunțe cuvintele, dar deodată, femeia se împiedică. Aceasta ar fi căzut rău de tot dacă el nu ar fi prins-o. O secundă mai târziu un strigăt ascuțit țâșni din gura ei. Temându-se că auzul lui nu va mai fi niciodată același, bărbatul o scutură pe femeie. — Ce Dumnezeu ai? o întrebă el pe un ton dur, neobservând că femeia tremura din toate încheieturile și părea gata să se desfacă în bucăți. Fata încercă să vorbească, dar nu reuși să articuleze nici măcar un sunet. Acest lucru îl ului. Doar cu câteva clipe mai devreme, aceasta fusese extrem de volubilă. După aceea, femeia arătă cu degetul în jos, undeva în stânga ei. Sătul, Brian urmări cu privirea degetul tremurător, iar privirea i se opri pe un cadavru ce zăcea de-a latul trotuarului. Bărbatul înghiți cu greutate când observă roșeața de pe zăpada ce acoperea chipul bărbatului. Brian calculă că acel cadavru stătuse acolo în stradă ceva vreme, din cauza zăpezii de pe el. ninsese aproape toată ziua, cu unele opriri. Ninsoarea încetase de-a binelea doar cu o jumătate de oră mai devreme. Preț de câteva momente, omul uită de unghiile ascuțite ale femeii care săpau în stofa hainei sale. Brian nu-și putea lua ochii de la ceea e se găsea în fața sa, iar gândurile i se răsuceau în minte. După câteva clipe lungi, îi atraseră atenția scâncetele femeii. Chipul acesteia era încrețit, iar ochii i se umflaseră deja. Tânăra trebuia să fie oriunde altundeva decât acolo. — Bine, spuse Brian pe un ton calm. Voi da telefon la poliție, iar mai apoi te conduc acasă, încercă el să o liniștească. — Dar nu te vor lăsa, scânci fata. Îți voi cere să stai aici, pe loc, spuse ea, trăgându-și nasul. Acum se gândește să își arate inteligența, gândi Brian cu exasperare. — Vom trece și peste asta când va veni timpul, o asigură el, mângâindu-i brațul. Oricum, nu putem lăsa persoana aceasta aici în felul acesta, continuă el arătând spre corpul de pe trotuar. Câteva secunde mai târziu, își regretă gestul. Femeia începu să plângă mai tare, iar el își dădu ochii peste cap de necaz. Cu toate acestea, își scoase telefonul din buzunarul hainei și formă 999.
0 Comments
Leave a Reply. |
Categories
All
ArchivesThis website uses marketing and tracking technologies. Opting out of this will opt you out of all cookies, except for those needed to run the website. Note that some products may not work as well without tracking cookies. Opt Out of Cookies |