CAPITOLUL UNUAdâncită în propriile gânduri și tot căutând prin geanta sa, Lily ieși din magazin. Afară, o întâmpină aerul rece de sfârșit de decembrie. Tânăra culese absentă un fulg de nea cu limba, unul din obiceiurile de care nu se dezbărase atunci când lăsase copilăria în urmă. Cu pași mici și măsurați, femeia o porni de-a lungul străzii, fără să fie deloc atentă unde punea piciorul, fiind mereu preocupată să găsească spațiu în geanta ei pentru o sticluță de parfum pe care o cumpărase cu gândul la Ellen, care abia îi devenise verișoară în urma căsătoriei acesteia cu unul dintre verii ei. Un zâmbet fugar flutură pe buzele curbate ale lui Lily, iar ochii ei de un albastru întunecat scânteiară poznași. Tânăra femeie își putea imagina foarte bine surpriza lui Ellen la vederea acelui dar. Sticla de parfum ciudată, înfățișând o balerină aflată în plină piruetă, pur și simplu, o strigase pe Lily din momentul în care aceasta pătrunsese în magazin. Femeia o știa destul de bine pe Elle. Soția lui Jay nu era genul de femeie care s-ar fi gândit să își cumpere ceva într-atât de nepractic. Verișoara ei prin căsătorie era departe de a fi o femeie cochetă sau feminină, chiar dacă atât trăsăturile cât și trupul ei strigau Privește aici, o femeie traversează podiumul. Și cu toate acestea, Ellen era practică și nu avea un ochi format pentru nimicurile ieșite din comun. Numai la câțiva pași depărtare de colțul străzii, un trup tare se lovi de al lui Lily, iar aceasta mai că se prăbuși la pământ. Lily icni, iar mai apoi, imaginându-și că va da cu nasul de asfalt, o cuprinse panica. Nu i-ar fi surâs defel să înceapă Noul An cu nasul spart sau cu buzele crăpate. Mai mult decât atât, mama ei ar fi făcut o criză de nervi dacă Lily ar fi apărut la petrecerea de Anul Nou astfel. Șocul o lăsă fără aer în piept și femeia încercă să respire profund pentru a-și alina plămânii oropsiți. Aducând cu o barză beată acum, tânăra își agită brațele în jur pentru a-și menține echilibrul, dar nu reuși. Caldarâmul devenise alunecos din cauza zăpezii care se topea, în ciuda fulgilor de nea care încă pluteau în jurul ei. Mai rău decât atât, tălpile și tocurile de la cizmele ei nu reușeau să găsească tracțiunea necesară pentru a o stabiliza. Din fericire, două brațe puternice o salvară de la a face o cunoștință mai intimă cu asfaltul. Acestea o apucară de umeri, oprindu-i căderea, astfel ajutând-o să rămână în picioare. Dar cu toate acestea, Lily gemu cu neplăcere. Toate pungile cu cumpărăturile ei, ba chiar și mica ei geantă de umăr, îi alunecaseră dintre degete și se împrăștiaseră în jur pe cimentul stropit cu zăpadă proaspătă. Furia îi încinse sângele, iar femeia își ridică ochii, ațintindu-și privirea asupra feței ascuțite a bărbatului înalt și subțire, care o dezechilibrase inițial. O copleși o dorință puternică să strige la el, dar, chiar în acel moment, privirea lui calculată, de un verde palid, i-o captură pe a ei și o captivă cu intensitatea ei. Femeia își închise gura cu un clănțănit de dinți și își înghiți cuvintele furioase. Își ridică mâinile și, inconștient, degetele i se înlănțuiră de bărbatul care nu pierduse timpul până atunci și îi studiase toate trăsăturile cu mare grijă. Propria ei reacție față de el o zăpăcea. Lily își scutură capul pentru a și-l limpezi, în același timp, mulțumind cerului că, cel puțin, nu se împrăștiase pe caldarâm. Omului nu-i trebui mult timp pentru a se decide. Colțurile gurii sale i se curbară într-un surâs satisfăcut, iar Lily nu reuși să facă nimic altceva decât să se holbeze la el. Bărbatul îi dădu drumul la șolduri, dar degetele i se încolăciră în jurul încheieturii mâinii ei pentru a o ține pe loc. După aceea, se aplecă și înșfăcă una dintre pungile împrăștiate pe stradă și, cu un gest brusc, își smulse căciula de pe cap pentru a o băga mai apoi în punga ei, în timp ce soarele îi aprinse flamă în părul ciufulit de culoarea aramei. Bărbatul o privi din nou pe Lily și o trase spre el. Viteza acțiunii lui o șocă pe tânăra femeie și ochii acesteia se rotunjiră. În același timp, tânăra își deschise gura pentru a își exprima protestul. — Te rog, nu te lupta cu mine acum, îi șopti el, aplecându-se deasupra ei. Am nevoie de ajutorul tău, mai adăugă el cu urgență în voce, pentru ca, după aceea, să îi captureze gura într-un sărut fierbinte, al cărui efect coborî direct în degetele ei de la picioare și îi făcu capul să i se învârtă. Femeia scânci ușor, iar degetele ei săpară în șoldurile lui pentru a-și păstra echilibrul. Un gând rătăcit i se iți în minte, impulsionând-o să îi țină piept. Cu toate acestea, ea se lăsă atrasă și învăluită de pasiunea sărutului lui. Bărbatul o aduse mai aproape de suprafețele dure are trupului său suplu. Un tremur îi traversă șirea spinării atunci când trupul ei se modelă după al lui, iar ea știu că, pur și simplu, și-a pierdut mințile. Știa că ar fi trebuit să nu îi permită astfel de libertăți necunoscutului, dar curând uită cu totul despre aceasta și le răspunse buzelor lui exigente cu o foame pe care nu o mai trăise vreodată înainte. Pași grăbiți și grei veniră de după colț, iar zgomotul se înregistră în mintea ei ca ceva ce venea de foarte de departe. Dar, în fond, inima ei bătea mult prea tare pentru ca ea să mai poată observa că cineva a trecut pe lângă ei. Femeia îndepărtă sunetul distant din mintea ei și se topi alături de trupul bărbatului, degetele ei ancorându-se în piepții jachetei lui groase. Individul știa să sărute, trebuia să recunoască acel lucru. Genele ei dese se coborâră deasupra ochilor ei, iar femeia uită despre absolut orice altceva în afara bărbatului ale cărui brațe o legaseră de el, păstrând-o prizonieră în înlănțuirea lor. Câteva bătăi de inimă mai târziu, bărbatul își ridică capul doar puțin și, preț de câteva secunde, cu intensitate, o privi cu ochii larg deschiși, înainte de a se trage înapoi pentru a privi peste umărul ei. Colțul stâng al gurii lui se curbă în sus, într-un surâs sarcastic, iar disprețul îi străluci în ochi. În depărtare, trei bărbați goneau în josul străzii, împingând oamenii la o parte din drumul lor, fără să le pese defel de privirile pe care le atrăgeau înspre ei. O femeie se pomeni aruncată la pământ, dar indivizii nu reacționară la strigătul ei de durere și nu irosiră nici măcar o privire în direcția ei. Lily simți schimbarea din atitudinea bărbatului și își deschise ochii. Ceea ce citi în pupilele lui o îngheță până la oase, așa că se trase în spate, încercând să pună o oarecare distanță între ei doi. — Oh, nu, dulceață, în nici un caz, își scutură bărbatul capul, întorcându-și privirea spre ea, în timp ce mâinile sale lacome o traseră înapoi înspre el. Buzele lui se coborâră asupra ei încă o dată, iar Lily se cutremură, uluită de ceea ce i se întâmpla. În mod obișnuit, nu s-ar fi lăsat pradă unui bărbat ce afișa o forță atât de brutală. Nu ar fi acceptat nici un fel de intimitate cu un om pe care abia l-a întâlnit și cu care nu mai interacționase înainte. Tânăra nu era o mironosiță, dar nici nu se lăsa ușor prinsă în mrejele cuiva. Nici măcar atunci când era încă școlăriță nu i-ar fi permis unui bărbat să facă ce dorea cu ea sau atunci când o dorea. Faptul că acesta era periculos de atrăgător și săruta foarte bine nu ar fi contat prea mult. Și cu toate acestea, nu reușea să își regăsească tăria pentru a-l împinge pe străin la o parte. Ba, din contră, se agăță de umerii lui și nu numai pentru că încerca să își mențină echilibrul. Bărbatul întrerupse sărutul, iar degetele lui îi atinseră chipul. Lily își ridică genele ușor, având senzația că acestea cântăreau o tonă. Bărbatul o privi în ochi preț de câteva clipe, iar apoi se trase un pas în spate. Sprâncenele lui Lily se adunară și o lucire mânioasă apăru în albastrul întunecat al ochilor ei. Colțul gurii bărbatului se curbă în sus, iar Lily observă că acesta încerca să își controleze amuzamentul. Tânăra se gândi că ar face bine să nu râdă de ea pentru că atunci îl va pocni zdravăn peste față. — Acum nu te supăra, micuțo, spuse el pe un glas răgușit, frecându-i bărbia cu degetul mare. Cuvintele lui o determinară pe Lily să își arcuiască o sprânceană și femeia se trase și ea în spate. Bărbatul era mai înalt decât ea, dar nici ea nu era mică. Creștetul capului ei îi ajungea acestuia până la umăr, dar aceasta nu însemna că apelativul folosit de el i se potrivea. Omul se mulțumi să surâdă, iar mai apoi, pielea abrazivă a degetului său mare se frecă de buza ei inferioară. Femeia simți frisoane în interiorul trupului, dar încercă să-și ascundă reacția trădătoare la atingerea lui. — Mulțumesc, murmură el, privindu-i fix buzele. Și nu numai pentru sărut, îi zâmbi el. Forța acelui zâmbet provocă noi freamăte în abdomenul ei, iar acel lucru o uimi și mai mult. Ar fi putut jura că deja ajunsese la limită. — Despre ce a fost vorba? îndrăzni Lily să-l întrebe, deși se temea ca nu cumva să-i tremure vocea, deoarece încă mai simțea frisoane alergând de-a lungul coloanei vertebrale, numai pentru ca acestea să-și găsească adăpost în partea inferioară a abdomenului ei. Bărbatul respiră profund, pentru o clipă, reflectând la ceea ce ar fi trebuit să spună, iar mai apoi ridică din umeri. — Încercam doar să-mi salvez pielea, îi răspunse el, ridicând din nou un umăr cu indiferență. Ochii lui Lily se măriră, iar negrul pupilelor ei invadă albastrul întunecat al ochilor săi. Tânăra era destul de inteligentă și își învățase lecțiile bine. Nu se mai aștepta de mult timp la declarații de dragoste din senin, dar nici nu își imaginase că bărbatul ar fi fost capabil să dea la o parte cu atâta ușurință și neglijență acele săruturi fierbinți. Cuvintele lui alimentară focurile din ochii ei, iar ea își încleștă pumnii, gata să i-o plătească. Lipsa lui de respect evidentă se dovedea puțin prea mult pentru ea, din moment ce venea după cel mai fierbinte sărut pe care îl împărtășise cu vreun bărbat în viața ei. Pe nepusă masă, fulgi de nea începură să se adune în vârtej în jurul lor, iar bărbatul, privind în jur, își scutură capul neîncrezător. Vântul îi zgârie chipul cu gheare de gheață, iar anxietatea îi șopti la ureche că ceva nu prea era așa cum ar fi trebuit. Vântul nu păruse atât de puternic mai înainte ca el să dea peste femeie la propriu. Dar, după aceea, bărbatul ridică din umeri. În fond, nu putea să dea la o parte posibilitatea că vremea, pur și simplu, se schimbase. Aceasta probabil se întâmplase când el era altfel ocupat cu femeia suplă pe care încă o mai ținea în brațe. Femeia părea să aibă foarte multă energie în trup. Bărbatul o simțise gonindu-i pe sub piele, iar acele scântei de energie se traduceau și în săruturile ei. De aceea, se putea ierta pe el însuși că nu dăduse suficientă atenție la schimbarea din curenții de aer. Privirea i se întoarse la roșcata dinaintea lui, după ce el îndepărtă sentimentul că ceva nu era așa cum ar fi trebuit să fie. Își spuse că vântul doar a prins mai multă putere din cauză că strada se găsea destul de aproape de lac. El era sigur că acea zonă era vântoasă chiar și în timpul verii. — Nu am avut intenția să arăt nici un fel de lipsă de respect, ridică el o mână pentru a opri un iminent atac verbal din partea femeii. Nu îmi place să mint în astfel de ocazii și astfel a început totul oricum, mărturisi el. Dar nu a fost cine știe ce grea încercare să te sărut, crede-mă. Chiar opusul, surâse el. Nu m-ar deranja să o fac din nou și din nou, își mișcă el sprâncenele, iar zâmbetul i se reflectă în pupile. Iar tu chiar m-ai salvat pe lângă toate acestea, își trecu el un deget peste linia chipului ei. Va trebui să îți mulțumesc cum se cuvine pentru aceasta. Poți să îmi cer să îmi plătesc datoria oricând, îi zâmbi el, cercetându-i fața cu i privire lacomă. Ochii lui Lily se rotunjiră, iar femeia se înroși sub ochii săi fermecători și inchizitori. Colțurile gurii lui zvâcniră la reacția ei, dar când ochii ei se îngustară, el se dădu încă un pas în spate, pentru a ieși din linia focului, se aplecă și strânse toate pungile ei de pe caldarâm cu o mișcare rapidă. — Ce părere ai avea dacă am merge undeva unde să ajungem să ne cunoaștem unul pe celălalt puțin mai bine? îi propuse el pe nepusă masă după ce a adunat toate lucrurile ei. Femeia îl privi chiorâș, împingând o șuviță de păr pe după ureche. — Definește acel să ne cunoaștem mai bine, îi ceru ea pe un ton mai aspru. Femeia își revenise destul de bine până acum și își promisese să nu îi mai permită bărbatului să se joace cu ea așa cum o făcuse înainte, indiferent cât de fierbinți i s-ar fi dovedit săruturile. — Evident că nu ceea ce presupui tu, îi alungă el temerile. Mă gândeam doar că ne-am putea prezenta unul altuia și am putea vorbi pentru o vreme. Undeva cu o cană de cafea în față, sublinie el. Este cam frig aici afară, dacă nu ai observat deja, gesticulă el. Și cred că merită oboseala de a afla câte ceva unul despre celălalt. Pentru o clipă, Lily ezită. Mândria ei o împungea să îi refuze invitația, dar mai apoi trebui să admită că voia să ajungă să îl cunoască. De multă vreme nu se mai bucurase de un sărut atât de mult, dacă o făcuse cumva vreodată. Îi plăcuse nu numai cum se simțea bărbatul la atingere, dar și gustul lui, și nu i-ar fi părut rău dacă ar fi avut parte de acele senzații încă o dată. — Bine atunci, spuse ea rapid. Există o chestie mică aici, chiar după colț, și putem bea cafea acolo, arătă ea în direcția de unde venise el înainte să se ciocnească de ea. Femeia întinse mâna ca să-și ia sacoșele de la el, dar el își scutură capul, refuzându-i cererea mută. Îi întinse poșeta ei, dar reținu celelalte pungi, fluturându-și mâna în direcția locului despre care vorbise ea, pentru a o pune în mișcare. Lily observă că maxilarul bărbatului era încordat și își imagină că acesta nu își va schimba părerea. Îl analiză preț de încă câteva secunde, iar mai apoi, ridică din umeri și se întoarse, arătându-i acestuia drumul. Bărbatul i se alătură, mușcându-și buza de jos. Femeia îl amuza cu felul în care îl tot verifica cu colțul ochiului, încercând să nu fie observată. De asemenea, acesta își dădu seama că nici măcar nu simțise mușcătura aerului de iarnă din momentul în care o trăsese pe tânăra femeie în brațele lui și o sărutase, iar acel lucru era chiar extraordinar. Niciodată nu-i plăcuse frigul și de ani de zile tot visa să se retragă într-o zi, când se va pensiona, într-un loc cu o vreme mai blândă, dacă nu chiar toridă. Nu l-ar fi deranjat defel prezența unui palmier sau cocotier. S-ar fi bucurat de cântecul valurilor și de briza răcoritoare a mării în timp ce s-ar fi copt în căldura soarelui. Evoluția ultimelor eveniment îi cam știrbiseră lui planurile și îl făcuseră să le mai amâne, dar era el destul de îndărătnic pentru a și le duce la îndeplinire până la urmă. Avea suficientă încredere în calitățile sale și în ambiția sa. Mai mult decât atât, nu credea că ar mai fi rezistat să treacă printr-un alt sezon rece, iar spre dezamăgirea lui amarnică, acea iarnă părea să nu fie prea dornică să le spună la revedere. — Aici este, se auzi vocea lui Lily, iar femeia își flutură degetele subțiri spre o ușă mică în care se găsea o fereastră întunecată. Surpriza se afișă pe chipul bărbatului, iar acesta clipi. El, unul, pur și simplu, ar fi trecut pe lângă acea ușă dacă ea nu i-ar fi arătat-o. Omul își ridică privirea și citi semnul Gâsca Beată de deasupra ușii. Zâmbi, scuturându-și capul cu neîncredere și întrebându-se ce fel de persoană s-ar fi gândit să dea un astfel de nume unei cafenele. — Ești sigură că aceasta este o cafenea? își întoarse el ochii spre tânăra femeie pe care o urmase fără să își pună nici un fel de întrebări. De regulă, el era foarte suspicios când întâlnea pe cineva pentru prima dată, în special dacă acea persoană era femeie. Avea încredere în puțini oameni, iar printre aceia, și mai puține femei. În ciuda naturii lui neîncrezătoare, bărbatul simțea, însă, că nici un fel de pericol nu îl păștea din partea tinerei femei, pe care ochii săi o studiau flămânzi chiar în acel moment. Lily se mulțumi să îi îndepărteze cuvintele cu o ridicare din umeri. — Este un pub, dar putem cumpăra și cafea înăuntru, îi răspunse ea pe un ton foarte pragmatic, după care deschise ușa. Bărbatul dădu din cap, dar imediat își dădu seama că nu ar fi trebuit să se obosească deloc. Femeia nu dorise să obțină aprobarea lui, ci deja se întorsese și intrase în pub, trecând peste pragul de modă veche, convinsă că și el o va urma în tavernă. Nici măcar nu se obosi să privească în urmă pentru a se asigura că acesta nu o luase la goană, ci venea după ea. Bărbatul păși imediat în urma ei, deși, pentru câteva secunde, se strâmbă. Venind din afară, semi-obscuritatea încăperii aproape că îl orbi pentru câteva momente, destul de mult ca să-l facă să se îngrijoreze. Ziua se bucura de foarte puțin soare, oricum, dar el deja anticipase că așa va fi, ținând seama că era iarnă în Toronto. Cu toate acestea, razele palide ale soarelui, reflectate în maldărele de zăpadă de pe stradă, precum și albul strălucitor, îi făcuseră ochii să devină sensibili la diferența de lumină. Bărbatul consideră că taverna era cel mai bun loc pentru organizarea unei ambuscade și își îngustă privirea pentru a își ajusta ochii la diferența de lumină rapid în caz că ar fi trebuit să acționeze. Încordat, simțindu-și mușchii tensionați, omul studie împrejurimile, dar se relaxă după câteva clipe. Umerii i se relaxară, iar sprâncenele lui Lily se arcuiră, femeia fiind surprinsă de schimbarea din corpul lui. — Hai să găsim o masă, mârâi bărbatul. Acesta își dăduse seama că femeia îi putea percepe fluctuațiile din starea lui de spirit și nu se simțea prea confortabil din cauza aceasta. Întotdeauna, evitase oamenii care dădeau dovadă de o empatie atât de ridicată pentru că aceștia însemnau pericol în domeniul lui de activitate. Cu toate acestea, în acel moment nu avea posibilitatea de a face acea alegere. Nu își putea explica de ce, dar avea nevoie ca femeia să rămână alături de el. Bărbatul privi în jur și observă că erau suficiente mese libere. De fapt, sala din față era goală. Era mult prea târziu pentru micul dejun și puțin prea devreme pentru mulțimea care venea să ia prânzul, evident, dacă acel loc atrăgea ceva similar unei mulțimi, ceea ce lui nu-i prea venea a crede. Vocile a doi oameni veneau dintr-o sală în spate, iar cuvintele lor, blocate de peretele ce separa cele două încăperi, sunau ca o amestecătură de sunete. Bărbatul îi prinse mâna lui Lily și, ascultându-și instinctul, o conduse la o masă așezată într-un colț al încăperii, pe o platformă la care se ajungea urcând câteva trepte. De acolo de sus, ar fi avut un bun punct de observație pentru a vedea orice mișcare. Poziția mesei părea satisfăcătoare și nimeni nu ar fi putut să îl ia prin surprindere. Lily îl urmă, cu o expresie gânditoare pe chip. Femeia își morfolea buza inferioră, iar diverse întrebări i se rostogoleau prin minte, una după alta. Degetele ei lungi zvâcniră în mâna bărbatului, dar acesta nu îi dădu drumul la a ei și gestul lui o înveseli, deși nu știa nici ea de ce. Ceva nu părea întru totul în regulă cu bărbatul cu părul arămiu. Și totuși, ea știa că nu i se va întâmpla nimic acolo. Premonițiile ei rareori o înșelau. Mai mult decât atât, pubul o fi arătat el gol la acea oră, dar aceea nu însemna că ei erau singurii prezenți acolo. Lily simți că bărbatul era măcinat de gânduri, dar aceea nu însemna că el ar fi fost cel ce ar fi cauzat probleme. Acesta alese masa care i-ar fi servit scopurile, iar apoi puse sacoșele ei pe un scaun. După aceea, o ajută să își dea jos haina de iarnă și îi agăță haina într-un cuier din spatele locului ei, pentru ca mai apoi să îi țină scaunul să se așeze. Maniere lui o surprinseră, dar o și încântară pe Lily, așa că femeia îi zâmbi. Bărbatul își agăță jacheta alături de a ei, dar mai aproape de el. Astfel, ar fi putut ajunge la buzunare dacă ar fi fost necesar. După aceea luă loc pe scaunul din dreapta ei, iar ochii lui alerți cercetară din nou încăperea. Lily îi urmări privirea, iar apoi îl întrebă fără să îl privească: — Este totul în regulă? Ce te aștepți să apară din umbră? Vom fi atacați cumva? Ceva te macină, o simt, spuse ea, neobosindu-se deloc să își ascundă amuzamentul din voce. Cadența întrebărilor ei era menită să sape în armura pe care omul o afișa cu fiecare privire aruncată în jur și în fiecare din gesturile sale măsurate. Bărbatul se întoarse spre ea și o privi fix fără să clipească. Întrebările ei îl agasaseră și nici râsetul din vocea ei nu prea îi picase bine, de altfel. Lily îi simți ochii duri asupra ei, așa că își întoarse și ea privirea înapoi la el, zâmbind. — Eu sunt Mark, spuse el brusc, chiar dacă expresia dură de pe chipul său nu se schimbase. — Asta e bine de știut, dădu ea din cap. Mi-ai luat o greutate de pe inimă. De obicei, nu prea las bărbați străini să mă sărute, știi, continuă ea pe un ton conversațional, deși râsetul încă îi mai lucea în privire. — Pare să fie o politică sănătoasă, o aprobă Mark cu o aplecare a capului și un surâs trase de colțul gurii sale. Cum nici eu nu sărut femei necunoscute de obicei, te-ar deranja să îmi spui numele tău? se interesă el, aplecându-și capul spre dreapta și ațintind-o cu o privire intensă. Ea se lăsă pe scaun în spate și își împreună mâinile pe marginea mesei nelăcuite din lemn, plină de scrijelituri. Femeia păru să îi întoarcă cererea pe toate părțile, privind fără șovăială în ochii lui. Mark își arcui sprânceana stângă, iar nerăbdarea îi scânteie în ochi. — Nu păreai prea grăbit să îmi știi numele mai devreme, observă ea cu indiferență studiată. Vreau să spun atunci când m-ai înșfăcat în plină stradă și m-ai sărutat, se gândi ea să precizeze. — Aceea a fost o situație ieșită din comun, mormăi Mark, o încruntare apărându-i între sprâncene. Bărbatul nu prea avea chef să îi explice tot ce dusese la acele săruturi. — Cum vine asta? îl întrebă ea, fără să arate nici măcar o urmă de teamă la schimbarea lui de dispoziție. Își dăduse ea seama că interogatoriul ei îl deranja pe Mark, dar se simțea îndreptățită să știe ce se întâmplase în stradă și ce dusese la comportamentul lui. Simțea ea că bărbatul era pe punctul de a-și pierde răbdarea, dar nu îi păsa defel de asta. Nu i-o fi plăcut lui să aibă acțiunile puse sub observație în acel fel, dar pe ea, una, nu o deranjau deloc schimbările lui de spirit. Dacă ar fi fost necesar până la urmă, femeia era mai mult decât capabilă să se mențină tare pe poziție. Atitudinea lui nu o supărase atunci când acesta se înfruptase din gura ei, chiar dacă ar fi trebuit. Dar pe atunci, buzele lui se dovediseră extrem de tentante și experimentate pentru a o face să uite de orice precauție, precum și de principiile pe care le adoptase ca foarte importante pentru ea de multă vreme. Cu toate acestea, între momentul în care se încheiase ultimul lor sărut și momentul în care intraseră în pub, rațiunea tinerei se întorsese la normal, iar acum, aceasta considera că avea și ea dreptul să îi ceară să răspundă la câteva dintre întrebările ei înainte de a merge mai departe. Ochii reci ai lui Mark se prelumbrară peste trăsăturile ei preț de câteva clipe, dar după aceea, bărbatul aprobă dând din cap. — Îți voi spune cât de mult pot. Cu toate acestea, nu văd care ar fi problema dacă mi-ai spune numele tău mai înainte, sublinie el, în același timp copiindu-i poziția. Buzele ei zvâcniră, încercând să-și ascundă amuzamentul, dar umbra unui zâmbet îi luci în ochii albaștri. — Eu sunt Lily, se prezentă ea, cu o ușoară aplecare a capului, parodiind o formă de salut vetuscă. — Chiar arăți ca un crin, într-un fel, se arătă el de acord cu numele ei, dar mai apoi observă nedumerirea din privirea ei, așa că se grăbi să își explice cuvintele. Nu vorbesc despre coloritul tău, deși și pielea ta pare să fie foarte albă. Mă refer, însă, la ținuta ta și la felul cum te miști... Înțelegi tu unde bat, își încheie el explicația cu o strâmbătură și o fluturare mânioasă a degetelor. Niciodată nu se simțise prea în largul lui atacând astfel de subiecte. Un zâmbet blând se ivi pe buzele lui Lily și tânăra își scutură capul amuzată. — Nu trebuie să te obosești prea tare, îl asigură ea. Oricum, mi-ar place să înțeleg ce s-a petrecut de fapt în stradă, sublinie ea, lovind cu arătătorul în masă pentru a-l face să înțeleagă că era serioasă în cererea ei și că nu va accepta nimic altceva din partea lui decât adevărul. Mark își deschise gura pentru a îi îndeplini cererea când îi căzură ochii pe ospătărița care se îndrepta direct spre masa lor. Aceasta nu părea să fie în prea mare grabă, dar, cu toate acestea, prezența ei îi tăie cheful să înceapă să vorbească chiar atunci. Omul își înclină capul ușor pentru a-i semnaliza lui Lily că erau pe cale de a avea companie, iar aceasta își întoarse capul spre chelnerița care se apropia și care părea mai preocupată să mestece ceva decât să afle ce doreau clienții ei. Pentru o clipă doar, umerii lui Lily se încordară. Acesteia nu îi surâdea deloc întreruperea nedorită, temându-se că Mark va profita de apariția femeii și va uita că ar fi trebuit să îi spună ceva. Dar, după aceea, tânăra se relaxă și se lăsă din nou pe spate în scaun, punându-și mâinile în poală. Oricum, tot nu ar fi putut să-l forțeze să vorbească dacă acesta nu ar fi vrut, așa că nu îi rămânea nimic altceva de făcut decât să aștepte și să vadă ce va face el. — Aveți nevoie de un meniu? se interesă chelnerița cu o lipsă de interes vădită. Aceasta nici măcar nu se oprise din mestecat în timp ce le pusese întrebarea. Lily se încruntă pentru o clipă, dar mai apoi găsi că talentul ospătăriței era chiar impresionant și sprâncenele i se cățărară pe frunte. Femeia enunțase cuvintele cu mare claritate, chiar dacă făcuse un balon din guma de mestecat pe care o avea în gură și îl spărsese chiar în mijlocul întrebării. Aparent, acțiunea respectivă nu îi zădărnicea discursul defel. Mark nu arătă nici un fel de reacție vizavi de lipsa de entuziasm a chelneriței, ci se mulțumi să o privească cu răceală. — Mda, cred că avem nevoie. Nici nu îndrăznesc să te întreb ce ne-ai putea recomanda, îi răspunse el pe un ton aspru, după care se întoarse înapoi spre Lily, un semn evident că terminase de discutat cu ospătărița și nu mai aștepta nimic altceva de la ea decât să revină cu un meniu. Femeia îi simți lipsa de respect și ochii i se îngustară. După aceea, părăsi masa lor și, tropăind, se duse să le aducă un meniu. Când se întoarse cu unul, mai că îl aruncă pe masă în fața lor. Cu mare greutate, deși nu o dorea, Mark reuși să spună un Mulțumesc înghețat printre buzele strânse, iar mai apoi deschise meniul pe un colț de masă pentru ca atât Lily cât și el să îl poată citi. În timp ce chelnerița își târșăii picioarele leneș de-a lungul podelei, întorcându-se la colțul de unde se ivise, bărbatul se aplecă spre Lily și îi șopti: — Ești sigură că vrei să bei sau să mănânci ceva aici? — Nu te teme, ea este doar excepția de la regulă. Locul ăsta e bine îngrijit, iar bucătarul își știe meseria. De fapt, el este și proprietarul, iar el și eu ne cunoaștem foarte bine, să știi. Așa că nu îți fă griji. Dă-mi doar câteva clipe, spuse ea și se ridică de pe scaun înainte ca el să o poată opri. — Unde te duci? Doar nu ai de gând să mă lași singur aici, se grăbi și el să se ridice de pe scaun, gata să o urmeze. Omul nu putea să își explice anxietatea. În fond, nu era ca și cum ar mai fi avut nevoie de ea, iar el, în esență, era un singuratic. Și cu toate acestea, nu dorea să o piardă din vedere pe tânăra mlădie, cu părul ei de un roșu închis și cu ochii ei de vrăjitoare, de un albastru întunecat. — Nu fii bleg, îl plesni ea jucăuș peste braț. Voi reveni curând. Încerc doar să pun la treabă vreo câțiva oameni care ne-ar putea ajuta aici, îl asigură ea. Crede-mă, ar fi păcat să plecăm de aici fără a fi avut parte de a trăi adevărata experiență a localului, îi zâmbi Lily, iar după aceea se întoarse și se îndepărtă, tocurile cizmelor ei răsunând pe podeaua de lemn. CAPITOLUL DOIMark o privi pe Lily traversând încăperea, iar mai apoi luă din nou loc în scaunul său. Nu era sigur că fusese prea înțelept să o lase să plece. Femeia dispăru printr-o ușă turnantă localizată în cealaltă parte a sălii mari, iar el se temu că nu se va mai întoarce. După aceea, își reaminti de sacoșele ei. Toate erau încă acolo, inclusiv poșeta ei, așa că bărbatul răsuflă ușurat. Neavând nimic altceva de făcut, Mark își căută telefonul celular în buzunar. Îl verifică să vadă dacă a primit vreun mesaj și se încruntă. Nimeni nu încercase să îl sune sau să îi trimită vreun mesaj de mai bine de douăzeci și patru de ore, iar așa ceva de mult nu i se mai întâmplase în trecut. De regulă, se vedea nevoit să facă față la un volum ridicat de apeluri și mesaje text, ceea ce nu se dovedea a fi prea ușor. Bărbatul analiză situația mai bine și ajunse la concluzia că ceva grav trebuie să se fi întâmplat, iar la acel gând, sprâncenele i se adunară deasupra ochilor. Privirea îi deveni metalică, iar buzele i se strânseră într-o linie subțire. — Este ceva în neregulă? i se strecură vocea lui Lily printre gânduri, aducându-l înapoi la realitate. Mark se strâmbă și se apostrofă în gând. Nu ar fi trebuit să își relaxeze garda. Din contră, ar fi trebuit să fie mai grijuliu decât de obicei. Tocmai ce păcălise trei haidamaci, dar aceea nu însemna că scăpase definitiv. În afară de aceasta, de obicei era foarte atent la ceea ce se întâmpla în jur și, în consecință, nimeni nu-l surprinsese vreodată. Știa că nu l-ar fi ajutat cu nimic dacă ar fi renunțat la obiceiurile sale sănătoase exact atunci. Bărbatul își vârî telefonul celular înapoi în buzunar și ridică din umeri. — Doar o problemă de moment, mormăi el, supărat pe el însuși pentru că a dezvăluit prea mult într-un moment nepotrivit. — Atunci să sperăm că totul se va rezolva curând, îl bătu Lily peste braț încurajator. Apropo, mie mi-e foame. Cum este destul de aproape de prânz, mi-am luat libertatea de a comanda prânzul pentru amândoi. Mi-am imaginat că oricum ai putea mânca, mai ales după sprintul acela care m-a secerat și m-a aruncat pe caldarâm, îi explică ea de ce nu s-a obosit să îi ceară părerea mai întâi pentru a vedea ce ar fi dorit. Oricum, crede-mă, nu o să-și pară rău, îi aruncă ea un zâmbet larg, iar Mark observă două rânduri perfecte de dinți mici albi. — E mult prea îndrăzneață, mormăi el pe sub barbă. Tânăra femeie își arcui sprâncenele, demonstrând că poseda două urechi ce funcționau foarte bine și că puține putea să treacă neauzite de ea. — Îmi cer scuze, spuse Mark mecanic. Bărbatul nu crezuse că mormăiala lui va ajunge la urechile ei și nu îi prea conveni că aceasta i-a înțeles cuvintele. — Voi uita chestia asta, îi răspunse Lily pe un ton oarecum înțepat. Nu ți-am comandat de băut, spuse ea. Ian va veni și îți va lua comanda. Nu știam ce ai dori să bei, îi explică ea. — Asta nu te-a oprit să îmi comanzi mâncarea, sublinie Mark, privind-o drept în ochi. Lily zâmbi și ridică din umeri, gândindu-se să nu îi mai explice de ce, dar, mai apoi, se răgândi. — Poți să faci și tu același lucru pentru mine data viitoare. Evident, dacă va fi o dată viitoare. Dar, trebuie să iei notă că știu destul de bine ce preferă bărbații și, mai mult decât atât, cunosc mâncarea aici. Tu doar ai avut o îmtâlnire scurtă cu personalul în formare, așa că opinia ta este influențată negativ de aceasta. Sunt sigură că fata aceea nu o să reziste prea mult pe aici cu atitudinea pe care o are, menționă ea. Standardele lui Ian sunt mult mai ridicate decât atât. Mi-a spus că este prima zi a fetei, dar, considerând ceea ce a văzut până acum, va fi și ultima ei zi de muncă în pub. — Nu îmi place să fiu cel ce provoacă concedierea cuiva, își scutură Mark capul. Dar femeia nu e făcută pentru meseria asta, arătă el cu bărbia spre chelnerița care tocmai apăruse în raza sa vizuală. — Oricum, am pierdut destul de mult timp discutând personalul tavernei, îi răspunse Lily. De ce nu mi-ai spune tu, mai bine, ce se petrece? — Cum de știi atât de multe despre ce preferă bărbații să mănânce? evită el să răspundă, preferând să-i pună el o întrebare. Lily își ridică sprânceana stângă și îl privi printre gene. — Pe bune? Chiar ai de gând să îmi răspunzi la întrebare punându-mi altă întrebare? Asta chiar sună ca și cum ai vrea, de fapt, să eviți să îmi dai un răspuns. — Ce anume vrei să știi? încercă Mark să mai câștige ceva timp, iar Lily își împinse părul în spatele urechilor, scuturându-și mai apoi capul. — Nu poți să mă zăpăcești acum, îi spuse ea. Am mintea limpede și curiozitatea efectiv mă macină, așa că dă-i drumul și spune tot. Mark surâse. Tonul ei poruncitor era în totală contradicție cu delicatețea trăsăturilor ei. — Îți place să faci pe șefa, observă el, iar urma unui râset i se strecură în glas. — Și nici măcar nu știi tot ce e în stare să facă, veni o voce masculină din apropiere, iar Mark înjură pe mutește, întorcându-și privirea pătrunzătoare spre bărbatul care i se adresase. Furia lui Mark atinse un nou punct culminant când acesta își dădu seama că, încă o dată, pur și simplu, uitase să mai supravegheze împrejurimile. Privirea i se întoarse spre Lily cu reproș, iar femeia înțelese că bărbatul o învinovățea pe ea pentru lipsa lui de atenție. Tânăra femeie își arcui sprânceana stângă întrebător, ca și cum l-ar fi invitat să îndrăznească să spună ceva, dar bărbatul nu mușcă momeala. Ochii i se întoarseră din nou spre noul venit și îi analiză acestuia ținuta. Bărbatul nu părea să fie amenințător, chiar dacă avea puțin mai mult de 1,90 înălțime și părea să fie devotat mersului la sală. Omul purta un șorț alb, ceea ce îi scotea în evidență lățimea umerilor și a pieptului, iar boneta lui de bucătar acopera un ciuf cârlionțat blond. Mark se văzu pus în situația de a-și controla amuzamentul. Fața lungă a individului și mustața subțirică dădeau impresia că acesta tocmai evadase dintr-un desen animat. Mark își mușcă buza inferioară pentru a nu izbucni în hohote de râs, iar vârful ascuțit al cizmelor lui Lily îl loviră în fluierul piciorului. Pe moment, simți nevoia să i-o plătească cu aceeași monedă, dar mai apoi se mulțumi numai să ridice din umeri cu indiferență. — Eu sunt Mark, îi întinse el mâna bucătarului. — Iar eu sunt Ian, i-o strânse acesta. Am venit cu ofrande de pace, spuse el, arătându-i lui Mark tava cu două cești de cafea, zahăr și lapte. Fripturile sunt pe grătar, îi făcu el cu ochiul lui Lily. Ea a spus că arăți cam ca genul de bărbat care ar prefera să aibă friptura mai puțin pătrunsă, se întoarse el spre Mark. — Da, are dreptate, dădu acesta din cap, bătând-o pe Lily ușor pe dosul palmei pentru a își exprima plăcerea vizavi de evaluarea ei. — De obicei are dreptate, îi răspunse Ian pe un ton sec, care făcea aluzie la existența unui oarecare trecut între el și Lily. Chiar este enervantă uneori din cauza aceasta, îi făcu el cu ochiul lui Lily. — Mulțumesc pentru informare, spuse Mark doar pentru a umple tăcerea. De fapt, el nu știa cum să interpreteze vorbele bărbatului, iar gândul că Lily și bucătarul împărtășeau o poveste comună îi stârnise gelozia. El nu era un idiot, ba chiar era conștient că femeia trebuie să fi cunoscut și alți bărbați înaintea lui. Probabil că aceasta avusese deja destule relații până în acel moment. Și în afară de aceasta, el nu avea nici un drept să pretindă că el era primul venit și femeia îi aparținea lui. Cu toate acestea, acel gând nu îi ostoi gelozia deloc. — Ei, bine, mă întorc înapoi la bucătărie. Nu am suficient personal astăzi, iar domnișoara Arndell de acolo nu pare să fie potrivită să lucreze pentru noi, așa că va trebui să îi tai ziua din scurt, arătă el cu bărbia spre chelnerița care traversa taverna încetișor cu două sticle de bere în mână. Deja am avut câteva plângeri, menționă Ian. Mi-e teamă că va mai trebui să caut și să găsesc pe altcineva, ridică el din umeri cu neplăcere. Din fericire mai am doi candidați aliniați pentru slujba aceasta și mă întâlnesc cu amândoi în după masa aceasta, zâmbi el brusc. Sper ca măcar unul dintre ei să fie mai bun decât ea. — Poți paria pe asta, îi surâse Mark. Nu se poate să existe mulți de calibrul ei prin zonă. — Să te audă Dumnezeu, știi tu, îl plesni Ian pe Mark peste umăr, după care îi făcu din nou cu ochiul lui Lily și se întoarse la domeniul său. Mark îl urmări pe bărbat cu privirea, în timp ce Lily începu să își pregătească cafeaua. Ian dispăru dincolo de ușa turnantă, iar ochii lui Mark se întoarseră înapoi la Lily. — Deci, voi doi ați fost iubiți sau ce? o întrebă el, fără să își dea seama de asprimea vocii sale. — Poftim? își ridică Lily privirea uluită, scăpând lingurița în ceașcă. Cafeaua se revărsă peste marginea ceștii și pătă fața de masă. Mark înșfăcă câteva șervețele și începu să șteargă masa în timp ce Lily continuă să îl privească cu ochii mari. — Doar am întrebat dacă ați fost împreună, ridică Mark din umeri. Și chiar nu cred că întrebarea mea este ieșită din comun, accentuă el, privind-o cu hotărâre. — De unde ți-a venit ideea asta? îl întrebă Lily, trădgându-se câțiva centimetri în spate pentru a îl vedea mai bine. — Nu e atât de dificil de ghicit, aruncă Mark șervețelele folosite pe tavă. Mi-am dat seama din felul în care ți-a făcut cu ochiul și după cum îți vorbea... — Nu este nimic de ghicit, îl întrerupse Lily, pronunțând cuvintele cu mare grijă. Eu și Ian suntem prieteni. Dacă chiar vrei să știi, am crescut împreună, chiar în aceeași casă. — În aceeași casă? se agăță Mark de acea declarație. — Da, Ian este fiul menajerei noastre, îi explică Lily cu răbdare, iar, mai apoi, sorbi din cafeaua sa pentru că simțea o oarecare durere în gât. Ar fi preferat să strige la Mark și trebuise să facă un mare efort pentru a-și controla tonul vocii. — Adică vrei să spui că ai o menajeră care vine în fiecare zi? o întrebă Mark uluit, privind-o cu și mai mare atenție acum, privirea lui studiind-o de sus până jos. Lily era bine îmbrăcată. Hainele ei erau de calitate bună, dar nu păreau extravagante. Femeia nu arăta ca o moștenitoare. Și totuși, el nu întâlnise mulți oameni care aveau o menajeră pe ștatul de plată. De fapt, nu cunoștea nici măcar unul. — Este chestia asta o problemă pentru tine? își ridică ea una dintre sprâncene, fixându-l cu privirea. — Cât de bogată ești? o întrebă el pe șleau. Femeia izbucni în râs. — Pe bune, nu-mi vine să cred că m-ai întrebat așa ceva, își scutură ea capul. Pe bune, chiar așa, de la început? — Trebuie să știu pe ce picior stau, ridică el din umeri. Mark își dădea seama că era nepoliticos. Cuvintele lui puteau fi interpretate în mai multe feluri, dar el chiar trebuia să știe cam care era poziția lui față de ea. Nu numai că o plăcea, dar voia și să o folosească drept acoperire pe perioada cât trebuia să rămână în Toronto. — Te interesează femeile cu bani? spuse ea pe un ton mai rece decât înainte, iar ochii ei îl analizară cu interes vădit. — Nu, am tot ce am nevoie, își scutură el capul. Dar cu toate acestea, trebuie să știu cu ce fel de femeie vorbesc. Eu, unul, nu am nimic în comun cu femeile care au o avere în spate. — Hai să spunem că sunt într-adevăr o moștenitoare. Ce se întâmplă acum? îl întrebă Lily, împreunându-și mâinile în poală. Femeia îl privi cu ochi indescifrabili, iar Mark simți impulsul de a se foi sub privirea ei. — Știu că poate par a fi un ticălos, dar nu am avut decât o singură experiență cu o femeie de acest gen, iar eu, unul, nu prea am chef să o mai repet, spuse el pragmatic, deși simțea o undă de regret. Bărbatului chiar îi plăcea de Lily și nu ar fi crezut că aceasta ar fi provenit dintr-o familie avută. Avea ea luciul și finețea, dar nu avea aerul unei femei cu bani. — Deci ai avut o experiență urâtă cu o femeie cu bani, așa că ai renunțat să te mai împrietenești cu femei din acea categorie, dădu ea din cap în semn că înțelegea. Nu crezi că asta dovedește o oarecare îngustime de gândire, Mark? Dacă toată lumea care a avut o experiență neplăcută ar renunța să mai aibă vreo relație, nu ar mai exista nici un cuplu în lumea largă, exageră ea, gesticulând animat pentru a da mai multă greutate părerii sale. — S-ar putea să ai ceva dreptate, recunoscu Mark, deși cu oarecare reticență. Cu toate acestea, se aplecă el ușor în față, aș spune că depinde și de cât de oribilă a fost experiența respectivă. — Da, asta e adevărat, cedă Lily și, luându-și ceașca de cafea în mână, sorbi puțin din ea, pentru a-și umezi gura, iar apoi continuă. Cu toate acestea, nu ar trebui să-i permiți unei femei să îți distrugă orice experiență de viitor pe care ai putea-o avea, nu-i așa? trase ea concluzia. — Nu, nu ar trebui să-i permit să-mi facă așa ceva, dădu Mark din cap, iar, mai apoi, își luă și el ceașca de pe masă și, privind-o pe Lily pe deasupra marginii acesteia, începu să-și bea și el cafeaua neagră. — Oricum, nu e ca și cum ar fi momentul să vorbim despre o relație, sublinie Lily. Numai ce am dat unul peste celălalt, în fond. Este suficient timp să vedem dacă poate ieși ceva din chestia asta. Așa că eu cred că mai bine ne-am întoarce la subiectul inițial și am vorbi despre ce s-a întâmplat în stradă. — Tot la chestia aia te gândești, hmm? mormăi Mark. Tânăra surâse și dădu din cap cu hotărâre când încruntătura de pe chipul omului se adânci. Mark dori să mai spună ceva, dar sunetele mai multor pași îi ajunseră la urechi și omul se întoarse spre sursa lor. Mâna sa dreaptă se îndreptă pe ascuns spre buzunarul hainei sale. Ochii lui Lily se rotunjiră, aceasta înțelegând ce însemna gestul său. Bărbatul părea plin de surprize și nu toate de genul care i-ar fi plăcut ei. Mark îl zări pe Ian și un alt bărbat încins cu un șorț aducând farfurii la masa lor, așa că își retrase mâna din buzunarul hainei și afișă un surâs plăcut pe față. — Prânzul vostru a sosit, anunță Ian și, cu un gest exagerat, le prezentă tava pe care o ducea. — Chiar arată bine, omule, remarcă Mark când îi căzu privirea pe una dintre farfuriile mari cu fripturi uriașe, un mic munte de cartofi la cuptor și salate bogate. — Și au gust și mai bun de cum arată, îi făcu Ian cu ochiul, punând una dintre farfurii în fața lui Lily, iar cealaltă în fața lui Mark. Bărbaul nu știa ce este modestia când venea vorba despre talentele lui culinare. — Dave v-a adus câteva aperitive, le explică el, ajutându-l pe celălalt bărbat să așeze două farfurii rotunde mai mici pe masă. Mark râse, scuturându-și capul. — Toate acestea pentru prânz, se minună el, în timp ce trecea cu privirea peste toate cele aranjate pe platouri. — Poți să mănânci tot, sunt sigur. Ești tu un lungan slab, dar cei ca tine, în general, pot înghiți de două ori mai mult decât ceilalți, spuse Ian pe un ton sfătos. Îmi cunosc clienții, nu te teme, râse el. După ce le ură să aibă poftă, Ian plecă, urmat de ajutorul săi de bucătar. — Ai comandat toate astea, o privi Mark pe Lily cu uluire, luându-și furculița și cuțitul în mână. — Nu chiar, își scutură ea capul, alegând cu grijă câteva aperitive de pe unul din platouri și punându-le pe farfuria mică ce fusese pusă în fața ei. Dar ar fi trebuit să știu. Lui Ian îi place să îi amețească pe prietenii săi cu mici surprize ca aceasta. Nici nu va accepta plata pentru ele, așa că să nu insiști. Din păcate, se supără destul de tare și nu va mai vorbi cu mine cel puțin o săptămână, îl avertiză ea pe Mark. — Înțeleg, dădu bărbatul din cap, privirea lui mereu fixată pe mâncarea de pe masă. Ei bine, hai să mâncăm. Și nu te teme, nu îl supăr eu pe Ian, o asigură el, alegând câteva aperitive și înghițindu-le în câteva secunde. Se părea că Ian chiar își cunoștea meseria. După aceea, Mark începu să își taie friptura. Mirosul acesteia îi ațâța simțurile, făcându-i să-i plouă în gură, și el nu mai putea să aștepte nici măcar o clipă fără să își mănânce friptura. Lily îl privi în tăcere preț de câteva momente, iar apoi își scutură capul și împunse cu furculița una dintre ciuperci fierte înăbușit în unt, lăsându-l pe Mark să mănânce în pace vreo câteva minute. Se vedea clar că bărbatul era flămând și ea se întrebă când acesta mâncase ultima oară. CAPITOLUL TREILily devoră ultima bucată din prăjitura ei cu ciocolată, ce fusese stropită din plin cu un sos gros de ciocolată și înghețată, iar mai apoi oftă de plăcere. Prăjitura cu ciocolată era unul din secretele ei întunecate. Întotdeauna o dorea și niciodată nu putea să refuze când i se oferea o felie. În regulă, o felie zdravănă. Niciodată nu văzuse care ar fi fost rostul să mînânce doar o felie subțire dacă ar fi putut să se bucure de una dublă.
Cu un ușor regret, împinse farfuria de desert la o parte. Era ea blestemată în anumite privințe, dar, în felul ei, era o femeie norocoasă. Putea mânca absolut tot ce își dorea pentru că, oricum, tot nu lua în greutate. Așa că își făcea pofta de a degusta o prăjitură cu trei straturi de ciocolată ori de câte ori avea ocazia, mai ales dacă aceasta era fierbinte și înconjurată de un munte de înghețată. Femeia începu să caute prin geantă, căutându-și telefonul celular, iar după câteva clipe, îl găsi. Îl scoase, gândindu-se să își verifice emailurile. Mark se scuzase și se dusese la toaletă cu câteva clipe mai devreme, așa că ea se gândi să-și umple timpul cu ceva. Niciodată nu îi plăcuse să aștepte și refuza să lase plictisul să pună stăpânire pe ea. Se încruntă pentru o clipă atunci când își dădu seama că tot nu primise un răspuns clar de la Mark. Acesta dansase în jurul întrebării ei privind cauza sărutului lor, așa că nu i se ostoise curiozitatea. Cu toate aceste, se hotărâse să îl lase pe bărbat să își ia prânzul în liniște și încetase să îl mai perpelească cu întrebări despre felul în care se întâlniseră. Știa că acesta îi va spune totul numai atunci când s-ar fi simțit în largul lui și nu mai devreme. De fapt, conversația lor se îndepărtase bine de ceea ce se petrecuse mai devreme în stradă. Discuția lor se concentrase mai ales pe diverse feluri de mâncare și pe gusturile fiecăruia. Ca urmare, aflaseră că, deși aveau destule gusturi în comun, aveau și multe gusturi opuse. Cum Lily vizitase New Yorkul de câteva ori în trecut, iar Mark, aparent, provenea de acolo, trecuseră la discutarea orașului și își comparaseră preferințele privind locurile favorite pentru a lua o masă spontan sau pentru a se distra. Amândorora le plăcea orașul, deși Lily iubea Toronto mai mult. Pentru ea, New York era potrivit pentru a petrece o vacanță scurtă când și când. Mult mai important decât atât, Mark nu o adormise cu subiectele de discuție pe care le alesese, iar aceasta reprezenta o noutate pentru ea. În timpul ultimilor ani, femeia avusese parte numai de prime întâlniri, pe care le petrecuse în principal cu ochii pe ceas, nerăbdătoare să se întoarcă acasă și dorindu-și să fie oriunde altundeva numai ca să scape de tortură. În ultima vreme, chiar refuzase să mai iasă cu cineva, iar cu excepția unei întâlniri oarbe cu vreo două săptămâni mai devreme, Lily reușise să evite complet scena întâlnirilor romantice pentru o vreme. Astfel de întâlniri nu păreau să conducă nicăieri și femeia ura pierderea de timp pe care o implicau. Acel prânz cu Mark se dovedise diferit și, chiar dacă nu reprezenta o întâlnire, femeia spera să se poată transforma în așa ceva. Bărbatul o făcuse să dorească să afle mai multe despre el și să petreacă mai mult timp cu el. Lily simțea că acesta ascundea o mulțime de lucruri și își promisese să îi descopere toate secretele, ba chiar destul de curând. Ea credea că putea face absolut tot ce își dorea dacă dovedea suficient de multă tenacitate. Evident, cu excepția puterilor sale, dar acolo chiar nu avea de ales. Când un blestem îți atârnă deasupra capului, este cam dificil să scapi de el. Tânăra își îndepărtă gândurile negative și un surâs i se ivi pe buze. Reflectă că trecuse desult de mult timp de când dăduse peste cineva la fel de interesant ca lunganul roșcat cu ochii săi verzi și ageri, care îi plăceau ei atât de mult. Pierdută pe gânduri, femeia se lăsă pe spate în scaun, degetele ei jucându-se absente cu telefonul său mobil, astfel uitând complet că intenționase să își verifice emailurile. Ușa de la intrare se trânti, iar Lily își ridică privirea pentru a vedea ce se întâmplă. Trei bărbați masivi se pătrunseră în încăperea principală a pubului grăbiți, iar ochii lor cercetători se opriră asupra ei imediat. În fond, se găsea singură acolo. Unul dintre ei mormăi ceva, iar sprânceana stângă a lui Lily se arcui interogativ. Nu auzise ea cuvintele cu claritate, dar le înțelesese sensul. Bărbatul se întreba dacă ea era femeia pe care o căutau. Tânăra femeie îi fixă cu privirea și încercă să-și răscolească memoria pentru a-i plasa, dar nu își putu aduce aminte unde îi întâlnise. Nu își amintea ca drumurile lor să se fi încrucișat vreodată, chiar dacă ceva legat de ei părea destul de familiar. Mai important decât atât, o mânca pielea, având senzația că se găsea în prezența unui cuib de șerpi. Ceilalți doi bărbați dădură din cap, iar ochii li se îngustară. Cu hotărâre, cei trei înaintară spre Lily, lucru care acesteia îi displăcu. Femeia percepea undele ce emanau dinspre ei, în valuri firbinți, înfricoșătoare, și imediat își dădu seama că nici unul dintre ei nu era cumsecade. Nu exista nici cea mai mică îndoială că intențiile lor vizavi de ea nu erau prea bune. Lily se îndreptă în scaun, lăsându-și telefonul deoparte. Își șterse orice expresie de pe chip și așteptă să vadă ce doreau aceștia de la ea. Cu colțul ochiului, îl zări pe Mark întorcându-se de la toaletă. Își dădu seama că acesta îi zărise pe noii veniți atunci când bărbatul se împiedică și îngheță pe loc pentru o clipă. Inima lui Lily se opri pentru o secundă, dar tânăra tot nu-și luă ochii de la bărbații din fața ei. Din fericire, simți când Ian păși în fața lui Mark, prinzându-l pe acesta de umăr și ținându-l pe loc. O grimasă curbă buza de sus a lui Mark din cauza furiei, iar omul încercă să-l împingă pe Ian la o parte pentru a-ți face loc să treacă. Cu toate acestea, Ian nu cedă nici un centimetru din teritoriul ocupat. Pur și simplu, acesta își scutură capul, iar apoi îi șopti lui Mark: — Las-o în pace să-și facă treaba. Este capabilă să aibă grijă de ea însăși. — Ei mă vor pe mine, reuși Mark să spună printre dinții strânși. Ea doar ce s-a nimerit la mijloc. Nu pot să o las să sufere consecințele acțiunilor mele. Nu ar fi fost aici dacă nu aș fi fost eu. Ian îl sfidă cu privirea și ridică din umeri cu nonșalanță, iar mai apoi își plantă cealaltă mână în mijlocul pieptului lui Mark pentru a-l opri să intre în sala principală a restaurantului. Bărbatul se grăbi să vorbească, știind că destul de curând se va dezlănțui iadul. Reușise să își dea seama de intențiile noilor veniți, dar avea încredere în Lily și știa că aceasta putea să se ocupe de ei într-un fel sau altul. — Nu era chiar atât de dificil să înțeleg asta. Lily nu ar fi atras acest tip de indivizi. Dar, cu toate acestea, ea nu te-ar vrea acolo și trebuie să te gândești la acest lucru. Nu ai face decât să o încurci, omule. — Nu îmi pasă de ce vrea ea, îl împinse Mark pe Ian la o parte. Nu o pot lăsa să fie rănită din cauza mea, șopti el, copiind comportamentul lui Ian. — Și exact acest lucru i se va întâmpla dacă te miști de aici, îl împinse Ian înapoi, privind fix în ochii verzi și mânioși ai lui Mark. Ai încredere în mine pentru o clipă. Dacă este nevoie, vei putea merge să o ajuți și poți paria că te voi însoți și eu, îl asigură Ian. Acum, însă, va trebui să ai încredere în ea și să îți păstrezi mintea deschisă. Vom vedea noi din ce aluat ești făcut în câteva minute, murmură Ian cu sarcasm, studiindu-l pe bărbat cu ochi vicleni. Sprâncenele lui Mark se arcuiră, când își dădu seama de avertismentul din cuvintele lui Ian. Cu toate că nu credea că Lily ar fi fost în stare să se ocupe de trioul de indivizi musculoși și să scape de ei, decise să aștepte. Cine știe, poate că, până la urmă, femeia îl va ului. Bineînțeles, dacă Ian nu era cumva un lunatec ce evadase dintr-un ospiciu sau ceva similar. Zidul care separa încăperea principala de cealaltă, precum și de coridul dinspre bucătărie și toalete, îi ascundea pe Ian și Mark de cei trei indivizi. Cu toate acestea, cei doi aveau un punct de observație destul de bun, așa că puteau să vadă ce se petrecea în sala mare fără ca și ei să fie văzuți la rândul lor. Mark nu înțelegea cum de oamenii îi găsiseră. Știa că nu îl recunoscuseră fără căciulă, iar Lily reprezentase o bună acoperire în acel moment. Probabil pentru că nu îl putuseră găsi, își amintiseră că trecuseră în fugă pe lângă un cuplu care se săruta în stradă. Era, de asemenea posibil, ca aceștia să fi obținut deja o descriere mai adecvată a lui, iar dacă acel lucru era adevărat, atunci se găsea în mare pericol acum. Mulțumită că Mark a decis să nu se arate, Lily îi privi pe cei bărbați duri cu seninătate, iar ochii i se opriră pe nasul rupt al bărbatului care o luase înaintea celorlalți doi. Deși avea stomacul chircit de teamă, femeia știa că nu i se putea întâmpla nimic rău ei. Nu devenise ea expertă în ceea ce privea talentele ei, dar avea voința și puterea de a-i face să plece, chiar dacă ar fi făcut și unele greșeli între timp. Cu toate acestea, asta însemna să îi dezvăluie lui Mark anumite lucruri pe care nu fusese pregătită să le mărturisească tocmai atunci. Tânăra ridică din umeri cu nonșalanță. Într-un fel, poate că era mai bine că se întâmpla așa. Cel puțin, astfel, ar fi știut exact pe ce picior stătea cu Mark chiar de la început și nu și-ar fi irosit timpul pentru nimic. Reușise să nu aibă inima ruptă până atunci și ar fi preferat să continue pe acel drum și de atunci înainte. Bărbații se opriră lângă masă, aplecându-se peste Lily, străpungând-o cu privirile lor înnegurate. Femeia își ascunse zâmbetul, dar colțurile gurii ei tot zvâcniră involuntar. Nu era deloc greu să le înțeleagă strategia. Omanii voiau să o sperie, gândindu-se că femeia le va spune imediat tot dacă ei o copleșeau cu prezența lor. Tânăra nu le putea găsi vină, însă. Aceștia nu aveau de unde să știe că ea avea un caracter mult mai puternic decât atât. Lily își împreună mâinile în poală fără să scoată un sunet, iar apoi își îndreptă privirea neclintintă spre cel ce părea să fie șeful. Imediat simți confuzia omului atunci când acesta îi observă atitudinea, iar aceasta o umplu de bucurie. Probabil că bărbații se așteptaseră ca ea să izbucnească în lacrimi imediat ce i-a văzut, iar ei îi plăcea la nebunie ideea că putea să le demonstreze cât de greșite le erau prezumțiile. Cei trei bărbați încercară să o intimideze, privind-o fără să clipească. Femeia se mulțumi să le întoarcă privirea, ba chiar cu o oarecare supărare. După vreo douăzeci de secunde de tăcere deplină, tânăra căscă, acoperindu-și gura delicat cu degetele. Sclipirile de mânie ce luminară ochii liderului o satisfăcură. În fond, nu i-ar fi plăcut să vadă că și-a irosit efortul. Lily își descrucișă și încrucișă din nou picioarele, jucând rolul unei femei de societate, părând chiar gata să înceapă să își pilească unghiile doar pentru a nu se plictisi. Și cu toate acestea, privirea ei fermă nu îi pierdu pe cei trei din vedere. I-ar fi plăcut foarte mult să vadă expresia lui Mark, dar nu îndrăznea să își lase ochii să se îndrepte spre locul unde se găsea acesta, temându-se că și cele trei gorile l-ar fi observat. Tânăra îi mulțumi lui Dumnezeu pentru reacția rapidă a lui Ian. Fără el, Mark probabil ar fi fost prins acolo cu cei trei, iar figurile indivizilor avertizau clar că erau aducători de vești rele. — Mai devreme stăteai gură la gură cu un individ roșcat în stradă, o acuză bărbatul ce se părea a fi conducătorul grupului. Lily ridică din umeri, le oferi un spectacol, analizându-și cu grijă unghiile și mormăi ceva indescifrabil. Cu toate acestea, simțurile îi rămăseseră în alertă, pentru a putea fi în stare să reacționeze dacă oricare dintre cei trei ar fi încercat ceva împotriva ei. — Am întrebat ceva, tună bărbatul și o împunse în umăr suficient de tare pentru ca femeia să simtă o vânătaie prinzând formă pe pielea ei, în ciuda puloverului care o acoperea. Femeia putea percepe emoțiile lui Mark care creșteau în intensitate, iar pentru o clipă se bucură. Nu avea ea talentul lui Matt de a citi oamenii, dar se pare că lucrurile stăteau un pic altfel când venea vorba de Mark. Acum, Mark încercă să treacă de Ian cu forța, iar pentru o clipă degetele lui Lily zvâcniră din cauza trepidației. Cu toate acestea, femeia îl știa bine pe Ian și nu se îndoia nici o clipă că putea conta pe ajutorul lui pentru a îl ține pe Mark departe de desfășurarea întregii povești. Ian avea totală încredere în ea și în abilitățile ei, chiar dacă știa foarte bine că mai dădea ea și chix uneori. Lily își ridică privirea și și-o aținti asupra agresorului său. Lumina din pupile i se intensifică. Albastrul întunecat al irișilor se schimbă mai întâi într-un gri întunecat, pentru ca mai apoi sa devină verde închis, numai pentru a se topi iute într-un căprui fierbinte câteva secunde mai apoi. Pupilele i se schimbară în tunele învolburate, adânci și misterioase, iar femeia citi teamă în privirea bărbatului. Spaima își făcu drum prin mușchii fremătători ai individului și vîrfurile degetelor sale se mișcară spasmodic. Lily nu se mișcă și nici nu clipi măcar. Pur și simplu, se concentră pe fețele bărbaților. Era suficient de umană pentru ca să o bucure zvâcnirea obrazului liderului grupului de indivizi, precum și buzele palide ale individului din dreapta lui. — Arde-i una muierii afurisite, mormăi cu ostilitate individul din stânga liderului, iar colțurile buzelor lui Lily se curbară. Femeia observase că vocea acestuia tremura și, de asemenea, îi percepea frica crudă ce îi ardea gâtlejul. Nu mai părea atât de îndrăzneț precum înainte. Cel de-al treilea individ își încleștă pumnii pentru a ascunde faptul că degetele îi tremurau. Și, cu toate acestea, nu reuși să își ascundă tremurul bărbiei. Nasul lui Lily se încreți. Căpruiul ochilor ei se intensifică hipnotic. Îndrăzneala bărbatului ce părea să conducă trupa dispăruse. Bustul femeii rămase nemișcat, da, cu toate acestea, unde vibrau în jurul ei, iar inimile indivizilor mai că se opriră. Tânăra își puse o mână în poală, iar pe cealaltă și-o ridică la piept, fără să îi pese dacă cei trei ar fi crezut că se temea de ei. Nu o interesa decât să fie gata să reacționeze dacă ar fi fost necesar, iar mândria ei nu era importantă pe moment. Oricum, știa că indivizii vor afla cum stăteau lucrurile și cine avea controlul total, așa că nu-și mai complică mintea cu preocupări minore. — Ți-am pus o întrebare, mârâi liderul grupului, gata să o plesnească. Mușchii umflați de pe coapsele lui se încordară, iar respirația îi deveni inegală. — Mie mi-a sunat mai curând ca o declarație, nu ca o întrebare, îi răspunse ea pe un ton coborât, plin de indiferență. — Cine este și unde se află individul? tună bărbatul, pierzându-și răbdarea cu ea. Lily îi aruncă un zâmbet larg și își scutură capul, lăsându-l să înțeleagă că îi nega dreptul de a-i pune astfel de întrebări. — Cred că asta e ceva ce trebuie să știu doar eu, chiar dacă tu poți pune întrebarea. Nu văd de ce ți-aș da eu detalii despre viața mea personală. Viața mea este a mea și numai a mea. Personală, punctă ea, iar pupilele i se contractară și mai mult, pulsând, în același timp, cu o lumină albă. Sătul de atitudinea ei obraznică, chiar dacă lucirea din ochii femeii îl terifia, bărbatul se aplecă în față, gata să o plenească cu dosul palmei. Lumina vrăjitorească din ochii ei se adânciră, iar ea se concentră asupra chipului bărbatului. Omul se clătină, iar rotițele din creierul lui se opriră. Nu înțelegea defel ce se petrecea. Lily își desfăcu palma de pe piept, întinzându-și degetele, iar apoi clipi o singură dată. Un pahar cu apă se opinti brusc de pe masă, suprinzându-i pe cei trei. Ca hipnotizași, privirile lor urmăriră mișcarea paharului. Albul ochilor lor lucea din cauza terorii, iar respirația li se schimbă. Apa îi stropi chipul liderului, iar bărbații gemură de spaimă, incapabili să își ia privirile de pe pahar. Acesta pluti câteva clipe, înainte de a se întoarce înapoi spre masă, pentru a se așeza după aceea în exact același loc unde se aflase la început. — Ce mama naibii? ceilalți doi strigară în același timp, în timp ce liderul își pierduse complet puterea de a mai cuvânta. Vocile lor atinseră sunete înalte, iar țipetele lor aduseră un surâs amuzat pe chipul lui Lily. Bărbatul din stânga liderului își întinse brațul, intenționând să își înfigă mâna în părul femeii. Ochii lui Lily se întoarseră spre el, îngustați ca două fante, iar degetele ei tremurară ca o părere. Un șoc electric trecu prin mâna omului, iar degetele acestuia tremurând spasmodic. Omul urlă de durere, scuturându-și mâna, iar apoi făcu un pas mare în spate, pentru a se ascunde în spatele siluetei masive a liderului său. Picioarele îi tremurau, iar genunchii i se ciocneau unul de celălalt. Ochiul drept al celui de-al treilea individ din grup începu să se zbată. Acesta considera că se ajunsese mult prea departe, așa că își scoase revolverul din buzunarul hainei sale și îl armă. — Acum vei cânta o melodie diferită, păsărică, ricană el, iar buzele i se curbară, descoperindu-i dinșii galbeni inegali. Ne vei conduce la omul acela dacă vrei să trăiești, dădu el din cap cu încredere în sine nejustificată. Lily îl privi cu milă și dispreț evident, iar mai apoi ochii i se îndreptară spre țeava revolverului. Tânăra ridică o sprânceană, iar pistolul zbură din mâna bărbatului pentru a-i cădea ușor femeii în poală. Ochii bărbaților se bulbucară pe chipurile lor cenușii. Liderul își apăsa palma peste inimă, convins că pierduse câteva bătăi în ultimele secunde. Bărbatul pe care Lily îl lăsase fără pistol se holba la mâna sa goală, incapabil să înțeleagă ce se petrecuse. Buzele i se mișcau, dar nici un sunet nu ieși din gura lui. Cel de-al treilea își făcu semnul crucii și spuse o scurtă rugăciune pentru a-l îndepărta pe necuratul. Lily izbucni în râs și își scutură capul. — Chestia asta nu te va ajuta, îl informă ea. E posibil să mă ajute pe mine, dar nu pe tine. După aceea se ridică înșfăcând revolverul și păși în spatele scaunului cu agilitate. Aruncă revolverul într-una din sacoșele ei cu un gest neglijent, în tot acest timp surâzând cu ironie și dispreț abia mascat către grupul de bărbați. Mai apoi, își puse mâinile strânse în pumni pe șoldurile înguste și întrebă arcuindu-și sprâncenele: — V-a fost de ajuns până acum? Un mârâit erupse din gâtlejul liderului. Acesta trebuia să dea socoteală altcuiva și nu putea să raporteze lucruri pe care nu le-ar fi crezut nimeni. Și-ar fi semnat sentința la moarte cu o mișcare rapidă. Mai mult decât atât, mândria lui nu îl lăsa să accepte înfrângerea datorită unei fărâme de femei. Nu își putea permite să devină batjocura glumelor ei, așa că se repezi să o prindă de gât, gândindu-se că că așa va putea pune capăt lanțului de acțiuni improbabile. Cu repeziciune, Lily își desfăcu degetele în direcția lui, iar omul se izbi de un zid invizibil de gheață, dând pentru o clipă înapoi din cauza șocului. Un moment mai târziu, mârâi din nou, iar o grimasă îi develi dinții. Teroarea îi colora ochii, dar, în ciuda acelui fapt, își propti palmele pe obstacolul invizibil și împinse cu toată puterea. Bariera nu se mișca defel. Lătră un ordin scurt gutural, iar ceilalți doi i se alăturară pentru a-și uni forțele să spargă zidul. Bărbații nu mai aveau decât un singur țel în minte, să ajungă la femeia aceea și să îi provoace durere. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor lor combinate, nu reușiră să avanseze nici măcar un milimetru. Lily își scutură capul din nou. Indivizii aveau ambiție, trebuia să recunoască acel lucru, chiar dacă nu era de acord cu metodele și țelurile lor. I-ar fi lăsat să se lupte ceva vreme și să se obosească, dar femeia percepu neliniștea și perplexitatea lui Mark, așa că se decise să pună capăt jocului. Își puse palma pe zidul invizibil și îi dădu un ghiont ferm, iar lumina de culoarea alunei din ochii ei se intensifică. Bărbații urlară de durere și se prăbușiră la pământ, iar brațele și picioarele le tremurară, cuprinși de convulsii. Lily îi privi cu seninătate. Făcuse o greșeală, dar lucrurile se dovediseră a fi bune până la urmă. Intenționase numai să îi azvârle cât colea pe podea. Electrocutarea nu intrase în planurile ei. Cu toate acestea, reușise să le țină piept, iar aceasta conta. Un fum alb dansă între Lily și atacatorii ei, iar mirosul de foc electric lâncezi în atmosferă. Ochii lui Lily prinseră o culoare verde, iar fumul se disipă puțin. Privirea îi deveni gri, iar mirosul din încăpere se schimbă. Izul podelelor de lemn proaspăt lăcuite cuceriră aerul, încet, încet, în timp ce ochii lui Lily se întoarseră la culoarea lor de un albastru închis și nici o urmă a ceții fumurii nu se mai zări. Tânăra femeie păși în direcția bărbaților care erau tot la podea, cuprinși de convulsii ușoare. Când aceștia își dădură seama că femeia se îndrepta spre ei, strigară îngroziți, iar mai apoi, se târâră departe de ea, în direcția ușii de la intrare. — Să nu mă mai plictisiți din nou, le porunci ea pe un ton pragmatic. Să nu mai îndrăzniți să priviți în direcția mea sau a omului meu. Nu ma voi mai abține data viitoare și veți resimți întreaga putere a mâniei mele, îi avertiză ea atunci când bărbații ajunseră la ușa de la intrare și săriră în picioare, chiar dacă acestea nu erau prea sigure și aveau consistența spaghetelor. Grăbiți aceștia se aruncară pe ușă afară, iar râsetul ei răsună în spatele lor. După aceea, tânăra își scutură capul. Mai apoi, femeia își întoarse ochii spre Mark și Ian, iar expresia chipului ei se schimbă, femeia devenind serioasă, ascunzându-și adevăratele gânduri în spatele unei expresii de necitit. Ochii lui Mark ardeau pe chipul lui, iar duritatea gurii sale nu prevestea nimic bun. Bărbatul o privea cu intensitate, ochii lui căutând pe fața ei răspunsuri presante la întrebările lui. Lily oftă și se întoarse la scaunul ei, unde luă loc. Oricum nu putea schimba nimic din ceea ce se întâmplase, așa că decise să nu se agite pentru ceva ce nu îi stătea în puteri. — Îmi aduci și mie ceva de băut, te rog, Ian? strigă ea la prietenul ei din copilărie. Ceva cu puțină tărie, zâmbi ea palid. Cred că voi avea nevoie de așa ceva curând, spuse ea, aruncându-și privirea spre Mark din nou. — Doar o clipă, draga mea, o asigură el. După aceea, se întoarse spre Mark, îi analiză starea de spirit, iar apoi îl bătu pe spate. — Ți-am spus eu că poate să se ocupe de ei, omule. Vezi, nu era nici un motiv să îți faci griji, râse el, iar mai apoi se îndreptă spre bar, scuturându-și capul cu plăcere. Mark nu îi dădu nici o atenție lui Ian sau vorbelor lui. El, unul, nu își putea lua ochii de la Lily, și sute de întrebări i se învolburau în minte. Evenimentele îl lăsaseră oarecum amețit și în șoc.
0 Comments
Leave a Reply. |
Categories
All
ArchivesThis website uses marketing and tracking technologies. Opting out of this will opt you out of all cookies, except for those needed to run the website. Note that some products may not work as well without tracking cookies. Opt Out of Cookies |